Sunătoare (Pojarniţă)

Sunătoare (Hypericum perforatum) este o plantă erbacee, perenă care creşte cam peste tot pe teritoriul României, foarte des întâlnită în câmp. Aşa cum se vede în imagine are nişte floricele galbene foarte drăguţe, iar frunzele ei prezintă nişte punctuleţe albe şi negre care se observă atunci când le îndreptăm spre o sursă de lumină. Sunt şi alte ,,hypericum'', fără proprietăţile medicinale ale sunătoarei. Acestea fie nu au punctişoare pe frunze, fie au tulpina cu 4 muchii în loc de 2 cum e la ,,perforatum''.

Principii active:

• uleiuri volatile 
• derivaţi polifenolici 
• hipericină (substanţă care colorează în roşu)
• tanin
• saponine
• acid cafeic şi clorogenic

Proprietăţi terapeutice:

• proprietăţi antiseptice
• proprietăţi astringente
• acţiune cicatrizantă (atât intern, cât şi extern)
• acţiune antiiflamatoare, antispastică
• acţiune vasodilatatoare şi hipotensivă
• proprietăţi colagoge
• efect antiviral
• efect antidepresor

Afecţiuni în care se poate utiliza:

• afecţiuni ale ficatului, ale căilor biliare: inflamaţii, dischinezie biliară, colecistită, toxicitate etc. 
• gastrite, colite, ulcere gastrice
• afecţiuni nervoase şi psihice: depresie, anxietate, hipersensibilitate, dificultăţi de adaptare, diverse dezechilibre emoţionale, insomnie, tulburări legate de sindromul premenstrual
• meteosensibilitatea (persoanele care sunt sensibile la schimbarea anotimpurilor: au dureri, fluctuaţii emoţionale)
• are un efect bun asupra pielii (intern), capacitatea de purificare
• reglează metabolismul
• poate fi folosită alături de alte plante în tratamentul antiviral
• extern se foloseşte în cazul diversilor răni şi arsuri, ca antiseptic şi cicatrizant

Atenţie! Sunătoarea este fotosensibilizantă. Nu ieşiţi afară la soare după ce aţi consumat vreun preparat din sunătoare, este posibilă pigmentarea pielii.

Persoanele de tip Vata  trebuie să folosească sunătoarea cu prudenţă şi rar. Deşi efectele sale asupra  sistemului nervos şi asupra psihicului s-ar potrivi de minune persoanelor de acest tip, calităţile sale  astringente pot avea efect exact invers crescând excesiv elementul Vata. Afirmaţia e valabilă în cazul oricăror plante astringente. 

Sunătoarea înfloreşte exact acum, chiar puteţi găsi în piaţă bucheţele de planta proaspătă. Sau dacă aveţi un drum undeva la ţară, nu rataţi să culegeţi nişte sunătoare, ceea ce e cules cu mânuţa noastră e incomparabil mai bun decât ceaiurile împachetate de la farmacie. Se culege partea de sus a plantei, acolo unde sunt crenguţe cu flori. Apoi se usucă la umbră şi se păstrează în nişte punguţe din hârtie sau pânză.

Urmează reţete cu sănătoare în compoziţie. Până atunci, puteţi bea ceai simplu de sunătoare. Faceţi infuzie din 1 Lg plantă uscată la 1 cană de apă. Beţi 2-3 căni pe zi. Se poate lua ocazional, pentru a ajuta sistemul nostru digestiv, dar şi cel nervos sau se ia ca tratament cel puţin 1 lună pentru că este o plantă care acţionează lent.