Hrean: aliment - medicament

sursa imagine: polishplate.com
Hrean este un aliment atât de obişnuit în zona noastră geografică, că nici nu are nevoie de prezentare. Mai mult decât atât, din cele mai vechi timpuri sunt cunoscute şi proprietăţile sale terapeutice, mai ales cele antibacteriale şi de îmbunătăţire a digestiei.
Ştiinţa modernă confirmă proprietăţile terapeutice ale hreanului şi, în plus, acum se cunoaşte că hreanul conţine şi substanţe cu efect anticancerigen. Haideţi să vedem care sunt fitonutrienţii din hrean care aduc beneficiile sănătăţii noastre, dar şi cine nu ar trebui să îl consume prea des.

Beneficii

Principiile active care conferă hreanului proprietăţile sale medicinale sunt substanţe numite glucozinolaţi. Aceştia dau gustul şi mirosul pronunţat al hreanului şi reprezintă mecanismul de protecţie al plantei împotriva diverselor boli. În organismul uman aceşti compuşi cresc capacitatea ficatului de detoxifiere şi eliminare a substanţelor cancerigene. Toate legumele din familia crucifereae conţin glucozinolaţi, dar spre deosebire de alte legume (spre exemplu vedeta cruciferelor, broccoli) hreanul conţine de 10 ori mai mult. Implicit e nevoie de o cantitate mai mică de hrean pentru a obţine efectele dorite.
Unele experimente arată că glucozinalaţii nu au doar capacitatea de a proteja de cancer, dar pot acţiona şi împotriva tumorilor deja existente activând gene responsabile pentru blocarea creşterii celulelor maligne. O altă proprietate a acestor substanţe care se studiază acum este capacitatea glucozinolaţilor de a a proteja organismul uman în condiţiile de toxicitate a mediului (acţiunea diverşilor poluanţi).
În afară de efect anticancerigen, sinigrina, glucozinolatul care se găseşte în hrean, are proprietatea de a stimula circulaţia sanguină, atât a întegului organism dacă e luat intern, cât şi local dacă este aplicat extern.
În plus, hreanul are proprietăţi antibacteriene pronunţate, îmbunătăţeşte digestia, are efect diuretic şi analgezic. De aceea, utilizarea hreanului ca adjuvant în tratamentul bolilor are un spectru destul de larg:
  • protecţia împotriva unor tipuri de cancer, în mod special cancer colorectal
  • protecţia împotriva toxinelor şi implict afecţiunilor generate de acumularea toxinelor în organism
  • afecţiunile infecţioase: sinusită, amigdalită, răceală, infecţii urinare etc 
  • dureri: dureri ale muşchilor, dinţilor, dureri de cap (aplicat extern)
  • exces de apă în ţesuturi 

Cum se consumă

Hreanul se consumă crud şi proaspăt. Sosurile din comeţ nu păstrează proprietăţle sale terapeutice. Se păstrează toată iarna, deci nu e nevoie să fie conservat. De obicei se consumă sub formă de condiment: se face  o pastă din hrean cu oţet natural, cu sfeclă sau diverse condimente care se serveşte de obicei cu produsele din carne. Există şi sosuri care atenuează gustul picant al hreanului, de exemplu cu iaurt şi se mâncă în cantităţi mai mari, pe pâine sau alături de legume. Iată şi o reţetă pe blog:
Salată de sfeclă coaptă şi hrean (click)

Cum se utilizează în scopuri terapeutice:

Pentru sinuzită sau congestia căilor nazale în caz de răceală se foloseşte hrean ras sau suc de hrean ca atare pentru a beneficia de efectul său puternic decongestionant.
Pentru diverse tipuri de dureri se foloseşte pasta de hrean, diverse alifii preparate din hrean sau chiar frunze de hrean care se aplică local. Pentru durere de dinţi se mestecă cu bucăţică de rădăcină.
Pentru efect anticangerigen, detoxifiant, de îmbunătăţire a digestiei şi de eliminare a excesului de apă din ţesuturi (efect diuretic), hreanul poate fi consumat pur şi simplu cu  mâncare. De asemenea, în caz de răceală sau alte infecţii (spre exemplu urinare) poate fi consumat în cantităţi mai mari pentru efectul său antibiotic şi detoxifiant. 

Precauţii şi contraindicaţii:

Pentru că posedă proprietăţi diuretice, hreanul nu este recomandat persoanelor de tip Vata. Poate fi şi benefic pentru Vata în cantităţi mici pentru a îmbunătăţi pofta de mâncare şi digestia, în răceală. Însă, mai bine să fie înlocuit cu alte legume picante, de exemplu ghimbir, ridiche neagră etc. pentru că poate fi iritant. Pentru că este foarte picant, nu este recomandat persoanelor de tip Pitta. Cei care beneficiază din plin de toate proprietăţile hreanului sunt persoanele de tip Kapha. De asemenea, hreanul nu este recomandat celor care au ulcer, hiperaciditate şi hipertiroidie.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare