Untişor, Grîuşor, Sălăţica, Untul vacii şi cine ştie cum i se mai spune în popor. Aceasta plantă erbacee este perenă, este autohtonă şi de obicei sălbatică. Preferă solurile umede, de obicei creşte în păduri, dar se poate întîlni şi în livezi, tufişuri şi chiar cîmpii. Este micuţă (max 15-20 cm), cu frunze mici în formă de inimioară şi floricele galbene foarte drăguţe. Primăvara o găsiţi în piaţa la ţărani, alături de leurda, macriş, spanac şi alte bunătăţi.
Nu are un gust specific, mi se pare la fel de neutră ca şi spanac. Poate fi consumată crudă în diverse salate, adaugată la sucuri, smoothi-uri sau gătită.
Proprietăţi:
- Conţine multă vitamina C, vitaminele A şi E, este antiscorbutic, antioxidant, imunostimlator.
- Conţine saponine şi tanine, are proprietatea de a curăţa sîngele, a elimina toxinele, a îmbunătăţi circulaţia, scade colesterol
- Ajută la refacerea sîngelui şi a întregului organism, indicat în cure de detoxifiere şi de curăţare a organismului, în cure de primăvara, în cazul anemiilor, asteniilor.
- Are proprietăţi astringente
- Se utilizează pentru tratamentul hemoroizilor, varicelor şi afecţiunilor pielii
În fitoterapie untişorul se utilizează atît intern, cît şi extern sub forma de tincturi si alifii. Intern se pot face ceaiuri din plantă uscată. Se utilizează întreaga planta, numai că, pentru alimentaţie sau pentru uz intern planta este recoltată pînă apar primele flori.
După ce înfloreşte în planta se formează compuşi toxici şi se poate utiliza doar extern. În unele lucrări se spune că planta este puţin toxică şi înainte de a înflori, de aceea vă recomand să consumaţi untişorul în cantităţi mici.
Comentarii
Trimiteți un comentariu