A fi activ înseamnă a trăi cu adevărat

Pentru mine, a trăi cu adevărat înseamnă fi activ: a trăi în prezent, a fi aici si acum, a gîndi activ, a fi activ din punct de vedere fizic, a ţine viaţa în mîinile proprii. Sunt zile în care mă las dusă de evenimente, în care trăiesc şi acţionez ,,automat'' conform obişnuinţelor. După aceea mi se întîmplă ceva şi mă trezesc, totul devine atît de viu dintr-o dată, eu devin vie cu adevărat. Devin activă, fac planuri, acţionez prompt fără să amîn nimic, gîndesc clar...Aş fi vrut ca această stare să fie mereu. Rutina şi obişnuinţa ne sunt necesare cu siguranţă şi ne ajută în procesul de învăţare. Însă cîteodată obişnuinţele şi prejudecăţile noastre ne domină şi ne lăsăm duşi de val, acţionăm fără să mai gîndim, fără să luăm o decizie conştientă de fapt.
Am un vecin în bloc, un bătrînel, nu ştiu cîţi ani are, dar tare mulţi. De fiecare dată cînd îl văd omul acesta mă uimeşte. Merge mereu pe jos pe scări, nu ia liftul, mereu face ceva, repară pe scară sau la el, mereu ajută pe cineva. Astăzi am rămas blocată cînd l-am vazut curăţind drumul către scară de zăpadă. Asta da bătrîneţe! Şi nu face asta din indignare că alţii nu fac, dar face asta pentru că îi face plăcere să fie activ. Unii bătrîni (şi nu numai bătrîni) mereu îşi plîng de milă şi se duc mai în fiecare zi pe la spital, stau la cozi, bîrfesc şi se vaietă unul la altul ca şi cum ar participa la concursul ,,cel mai sărac şi bolnav om din lume''. Aveam o vecină care se lăuda mereu că am mai făcut o operaţie!
Sunt sigură că acest bătrînel toată viaţa lui a fost un om activ. Bătrîneţe înseamnă pentru mine atunci cînd devii pasiv, apatic, cînd lucrezi toată ziua pe autopilot şi vii acasă foarte obosit şi nu ai chef decît de televizor şi bere. Bătrîneţe înseamnă să te blochezi undeva în dezvoltarea ta şi să continui doar să supravieţuieşti, să nu mai înveţi, să nu te mai joci, să nu mai descoperi, să nu te mai schimbi...