Micile sacrificii

În ultimul timp am găsit câteva site-uri si bloguri de de spiritualitate si dezvoltare personală care mi-au plăcut foarte mult şi de la care primesc constant newsletter. M-am gândit să vă prezint unul dintre ele şi ultima lor postare. Este vorba de site-ul thedailylove.com şi iată ce spune Mastin în ultima sa postare:

,,The wisdom that I’ve drawn from these experiences is that the gold of life is found when we sacrifice short-term pleasure that will eventually create long-term pain – for short-term pain that leads to long-term pleasure.It’s counterintuitive to say this. Because who wants to consciously create or cause pain in their life? But think about it. The pain of hitting the gym. The pain of walking away from a toxic relationship. The pain of quitting an addiction. The pain of hard work before success. The pain of leaving your normal world in pursuit of a dream. Now I’m not suggesting that we become martyrs and go looking for pain. However, it does make sense that we can begin to see certain kinds of pain in a new way.''

Mi s-a părut foarte fain felul în care a exprimat această idee, simplu şi practic. Faptul că trebuie să ştim să renunţăm la anumite lucruri pentru a putea obţine ceva cu adevărat valoros probabil că îl ştim cu toţii, dar parcă nu ne gândim la lucruri chiar atât de ,,mici'' ca obişnuinţele, tabieturile, micile noastre plăceri...Suntem obişnuiţi cu ,,sacrificii'', cu rolul de de victimă. Însă mi s-a părut extraordinar că Mastin a dat anume exemplu cu cafea, un lucru neînsemnat, pentru că adevăratele sacrificii pe care trebuie să le facem pentru a avea o viaţă împlinită încep cu lucrurile mici. Toti oamenii mari au făcut-o, tocmai de aceea mereu se repetă  ,,99% transpiratie, 1% inspiratie''. Oamenii care au reusit sa faca ceva important sau acei oameni pe care ii vedem atât de calmi, echilibraţi, care radiază fericire nu au luat o decizie şi s-au trezit peste noapte că sunt perfecţi, ci au urmărit constant, zi de zi, visurile, priorităţile, principiile sale de viaţă. Iar pentru a face asta e nevoie de sacrificii, de mici sacrificii zilnice. 

Astăzi, sacrificiul meu a fost să mă trezesc cu o oră mai devreme decât de obicei. Ştiu că este bine să ne trezim devreme (5-7), dar pentru că sunt obişnuită de mică să mă culc foarte târziu, de obicei nu mă trezesc singură înainte de 7.30. Astăzi mi-am pus ceasul şi m-am trezit mai devreme cu toate că eram foarte tentată să închid ceasul şi să mai dorm puţin. Am trecut peste mintea mea semiconstientă care îmi tot zicea că nu e nevoie să mă trezesc atât de devreme, m-am sculat brusc şi m-am dus să fac un duş. Un alt lucru pe care l-am făcut săptămâna trecută a fost să particip la un seminar intensiv de Tai chi. De la început am spus că n-o să rezist să fac asta în fiecare zi (am şi un drum lung până acolo, mult de mers pe jos, plus exemene, plus mult de lucru). Primele zile mi-a fost foarte greu, dar apoi pentru că nu am stat nici o secundă să mă gândesc dacă mă duc sau nu mă duc (nu puteam să-l ratez), m-am obişnuit, am intrat în ritm şi în formă, a devenit o parte din rutină. Şi ştiţi ce? Mă simt excelent după acest seminar. Şi nu este doar pentru că Tai chi este un exerciţiu extraodinar, dar mai ales pentru că acolo am reuşit să trec peste propriile limite (oboseală, durere).

În această postare vroiam să vă spun de acest site care s-ar putea să vă fie util şi vouă şi, în acelaşi timp, să vă provoc să faceţi următorul lucru: stabiliţi în fiecare zi câte un sacrificiu pe care îl doriţi să faceţi pentru a fi mai aproape de visul vostru (oricare ar fi acesta: să realizaţi ceva pe plan profesional, să slăbiţi, să modelaţi corpul, să citiţi mai mult, să mâncaţi mai sănătos, să scăpaţi de o afecţiune cronică etc) sau pentru a evita lucruri pe care nu le doriţi (slăbirea sănătăţii, îngrăşare, o relaţie distructivă).

 Dacă aveţi un anumit lucru pe care doriţi să-l faceţi în fiecare zi (de ex. să vă lăsaţi de fumat, să vă treziţi mai devreme), vă recomad să spuneţi de acest lucru cuiva. Puteţi să scrieţi în comentarii (e mai uşor, aici nu vă cunoaste nimeni) sau să spuneţi unei persoane apropiate. Atunci când nimeni nu ştie de planurile noastre, renunţăm foarte uşor, pe când atunci când le-am spus cu voce tare, devenim mai responsabili.

Încercaţi!

Vă îmbrăţişez cu mare drag şi vă doresc cât mai multe realizări!